In occasione di una visita al santuario di Santa Rosalia

Cara Santa Rusulia,

quanti anni ca ‘un ti viu,

ca ‘un acchianu ccà nni tia

dintra a chista grutta tua!

Stamattina aju vinutu

‘nta na jinnata china ‘i suli

respirannu l’aria frisca

sutta u celu tuttu azzurru.

Doppu tutta ‘a scalinata

‘na tò casa iu trasivu

sutta petri e sutta rocci

ca scantari nun ti fannu.

La tò statua d’u Seicentu

tutta è in marmu di Carrara;

cu na lamina dorata

tu ti curchi ‘ntra gli ex voto:

arricriata e assai cuntenta

dell’amuri di Palermu.

C’era paci ‘ddà nni tia,

‘nmenzu a picca piddirini

ca prijavanu ‘n silenziu

senza scrusciu e battarìa.

Quarant’anni hannu passatu

di quann’è ca nni ‘ncuntrammu,

iu era forti e picciutteddu,

ma tu eri sempri ‘a stissa:

cosa sunnu quarant’anni

pi tia ca sì santa e eterna?

Acchianannu ‘o belvedere

e taliannu mari e munti,

vinni sutta ‘a statua tua

ca talia tutta Palermu

tra li munti e ‘n faccia ‘o mari.

E siccomu sutta u celu

semu tutti piddirini,

puru iu vuosi pruvari

a mannari ‘na prijera.

Si ci sù lacrimi assai

tu l’asciuca c’u tò amuri!

Si c’è chiantu e suffirenza

siddu poi, dùnaci adienzia!

Siddu troppu è stu duluri,

prea tu pi tutta Palermu!

Dilla tu la tò prijera

p’a tò terra turmintata.

E si poi t’arresta tempu,

tu daccilla ‘na taliata

a ‘sta Italia sbinturata,

a stu munnu sdirrubbatu!

Duna ciàvuru di paci,

duna tutta la tò luci,

duna a tutti la spiranza,

duna amuri e tolleranza,

cuarìa i còri arripudduti,

arrifrìscanni li menti,

e lu nìvuru d’a morti

tu l’hai a tìnciri d’azzurru!

Dicci a cu sfrazìa e cumanna

ca nun avi sensu ‘a guerra,

non in celu e mancu in terra,

ed i missili e i droni

canciaccilli in ciuri e rosi.

Mentri scinnu giù ‘n Palermu

iu mi votu e ti taliu,

ti salutu spiranzusu,

tornu menu disfizziatu.

Un aceddu supra ‘i mia

vola altu su Palermu:

ora acchiana drittu ‘n celu,

ora scinni jusu a mari.

Accussì forsi è sta vita,

fra scinnuti e acchianàti,

ora tinta e allaccaruta,

ora bedda comu u suli.

Acidduzzu, tu ‘un ti scanti

di taliari ‘n facci ‘u suli:

dimmi comu avissi a fari

s’u vulissi anch’iu taliari,

drittu ‘n menzu ‘a la so luci,

pi truvari amuri e paci.

MP

Palermo, 19 ottobre 2022

Di Mario Pintacuda

Nato a Genova il 2 marzo 1954. Ha frequentato il Liceo classico "Andrea D'Oria" e si è laureato in Lettere classiche con 110/110 e lode all'Università di Genova. Ha insegnato nei Licei dal 1979 al 2019. Ha pubblicato numerosi testi scolastici, adottati in tutto il territorio nazionale; svolge attività critica e saggistica. E' sposato con Silvana Ponte e ha un figlio, Andrea, nato a Palermo nel 2005.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *